Cainele, prietenul nostru cel mai bun!

Pana in prima zi de scoala am trait in mediul rural, alaturi de bunici. Viata la tara poate fi frumoasa, atunci cand iti este “prezentata” asa cum trebuie.

Avand animale in curte am invatat cate ceva despre fiecare, dar nu am “legat” vreo prietenie “pe viata” cu niciuna dintre ele, nici chiar cu cainii.

Cum mi-am crescut cainele

Cand am cunoscut-o pe M. mi-am dat seama ca viata alaturi de ea o sa insemne la un moment dat si un caine. Si asa a fost, dupa doar sase ani.

La inceput, obisnuit fiind cu cainii pe care ii aveam la tara si cu ideea pe care eu o aveam deja formata despre ce inseamna a creste un caine, credeam ca o sa ne luam o cusca pentru catei si ca al nostru patruped o sa doarma in ea. Gasisem deja un model cu un fel de terasa, pe care puteam sa gravam numele lui si care se potrivea si cu mobila din casa.

Pentru ca era foarte bolnavicios, am decis sa ii luam doar un pat, la inceput, pe care l-am pus langa al nostru. Apoi, dupa doar cateva saptamani patul nostru a devenit patul lui.

Un caine devine un membru important al familiei

Si uite asa, dupa patru ani, am realizat ca Axel este ca si un copil pentru noi, a devenit un membru important al familiei, intreaga noastra viata “orbitand” in jurul lui.

Daca as avea o casa, mi-ar placea sa am un caine mare, pentru paza. Mi-ar placea sa am un loc special amenajat pentru el si o gradina suficient de mare incat sa il pot alerga in voie.

Al nostru Pug nu are nevoie de multa miscare si cele trei plimbari zilnice, insotite de socializarile cu alti catei, ii sunt suficiente.

Cand ai un caine activ, un caine care are nevoie de multa miscare, trebuie fie sa ii acorzi mai mult din timpul tau zilnic, fie sa ai suficient spatiu ca el sa-si poata desfasura activitatile preferate.

sursa imaginii: http://mjm.ag/2fZ5YzF