Cat de sportiv sunt!?

Prima data cand am “facut cunostinta” cu o sala de fitness a fost in liceu. Doar ce aparusera salile de sport in oras si era “la moda” sa faci miscare (un trend care s-a pastrat in timp).

De felul meu nu am fost genul “sportiv”. Nu jucam fotbal in spatele blocului si nici nu m-am facut remarcat pentru vreun talent anume. Nu ma pasionau sporturile nici in calitate de jucator, nici de suporter. Si in ziua de astazi sunt aproape la fel.

Cu toate acestea constientizez importanta sportului pentru sanatate, chiar si daca nu e un sport anume si e doar o activitate recreativa.

Experienta mea cu sportul este una amuzanta!

Doar in liceu si in facultate am mers la sala, nu in permanenta, cu intreruperi. In medie, cateva luni pe an. Dupa ce am inceput sa lucrez nu am mai avut timp si nici nu am mai acordat importanta efortului de acest gen. Am adunat foarte multe amintiri, am cunoscut oameni interesanti si de multe ori am ras copios.

Imi amintesc si acum o experienta amuzanta din anul II de facultate. Intr-o seara eram la sala impreuna cu cel mai bun prieten de atunci. Si cum stateam noi si glumeam pe seama barbatilor care faceau exercitii la aparatele “pentru femei”, apare cea mai frumoasa tipa dupa care “salivam” cu totii.

Dintr-o data, hipnotizati, incepem sa facem si noi exercitii alaturi de ea. Si ce sa vezi, in doar cateva minute, eram si noi “cocotati” pe o bicicleta pentru facut sport ca sa reusim sa o impresionam pe frumoasa care ne sucise mintile. Nu am reusit sa o cucerim pentru ca ea venea la sala cu alte ganduri, care nu coincideau cu ale noastre.

Anii au trecut si experientele mele cu sala de fitness au “imbatranit” si ele. Acum de multe ori am zile in care imi impun ca o sa incep sa merg din nou la sala. Insa, fie nu am timp, fie am vreo problema medicala care nu-mi permite, fie intervin alti factori care ma impiedica.

In prezent in casa am deja cateva aparate pentru facut sport: un stepper, o bicicleta eliptica, gantere, banda elastica. Sunt suficiente cat sa ma pot tonifia si eu si prietena mea. Cu toate acestea trec zile intregi in care niciunul dintre noi nu le foloseste. laughing

Stepper-ului deja ii spunem “suport pentru posete”, pentru ca atat de rar este folosit incat mai des il stergem de praf. Nu este ceea ce ne dorim, dar din comoditate alegem de cele mai multe ori varianta cea mai simpla, sedentarismul!

sursa imaginii: entrepreneur.com