Cateva randuri despre emigrare, un subiect inca dureros!

Dupa Siria, Romania ocupa pozitia a doua la nivel mondial, in ceea ce priveste procesul de emigrare. O pozitie care nu sugereaza neaparat ceva bun, din pacate.

Suntem in permanenta nemultumiti de viata pe care o ducem in tara noastra. Cu toate ca avem atat de multe plangeri, nu facem de cele mai multe ori nimic. Alegem sa plecam spre tari mai stabile, economic, politic, spre o viata mai buna. Ne lasam familia acasa, in speranta ca vom reusi sa ne imbogatim si sa ne intoarcem la ei.

In ultimii 10 ani din tara noastra au plecat 3,4 milioane de romani. Majoritatea nu s-au intors. Iar strainii nu se “inghesuie” sa vina la noi in tara. Doar pentru studii sau ca sa fie aproape de familie.

Printre romanii care au emigrat regasim toate categoriile sociale, varstele si capacitatile intelectuale. Sunt fie parintii care au ales sa se mute cu copii lor, pentru ca batranetea s-a dovedit a fi o “haina” grea. Fie copiii care au realizat ca “dincolo” pot mai mult. Si-au luat si parintii, cand a fost cazul.

Este dureros sa amintesti romanilor despre emigrare

Sunt parintii care au plecat si si-au lasat tinerii acasa, in grija bunicilor. Sau sunt copiii plecati cu burse care aleg sa nu se mai intoarca niciodata.

Asa cum ziceam, romanii sunt plecati peste tot si sunt din toate categoriile sociale. Mai buni, mai rai, mai inteligenti, mai hoti, mai descurcareti. Cu bune si rele, la fel cum sunt si cei care au ramas.
Cat va dura pana cand vom realiza ca au plecat totusi prea multi? Cred ca nu mult timp.

In speranta ca probabil candva, se va schimba ceva in bine, va doresc sa aveti intelegere pentru cei care au plecat. Nu a fost neaparat cea mai usoara decizie, pentru multi dintre ei. Si nu scriu asta pentru ca am pe cineva drag care a emigrat, ci pur si simplu pentru ca inteleg fenomenul.

sursa imaginii: http://bit.ly/2F9tIQI