Croitorasul cel viteaz revine

Chiar daca nu sunt cu ochii-n televizor, a ajuns si la mine vestea ca Vocea Romaniei a fost castigata in anul 2015 de catre Cristina Balan.

Cred ca multi dintre voi o cunosc deja pe aceasta artista, nu am nimic personal cu “duduia”, doar am observat ca deja s-a creat un fel de “mare disputa” intre cei care considera ca a meritat acest premiu si cei care considera ca era deja un artist care  nu merita sa “ia painea” celor care doreau sa se afirme. Fiecare face ce vrea cu viata lui si fiecare considera ce ii place ca fiind adevar!

Vreau doar sa va impartasesc un gand in legatura cu aceasta artista. Va povesteam despre croitorul (vezi aici articolul) care mi-a distrus ziua nuntii pentru ca m-a mintit pe parcursul a cateva luni in legatura cu costumul. Ei bine dragii mei, acest croitor este chiar cumnatul castigatoarei titlului de “Vocea” (parca asa era).

Deci, ce ziceti, e mica lumea?! Cand i-am auzit numele, mi-am amintit cateva povesti pe care mi le-a comunicat el despre cumnata lui, artista. Eu nu sunt un baiat rau, nu vreau sa ii “afectez” reputatia, vreau doar sa zic ce mica e lumea si cat rau putem sa facem daca vrem, dar eu nu vreau!

Si tu, dragul meu croitoras viteaz, iti doresc sa imi citesti randurile, candva, si daca te mai “tenteaza” sa iti bati joc de viata oamenilor sa te gandesti ca poate a doua oara nu dai peste un baiat “Gigel” ca si mine, care incearca sa uite si sa ignore.

Poate data viitoare dai de un baiat puternic, a carui forta fizica o vei simti si resimti luni de zile dupa ziua in care nu i-ai inmanat costumul care ii trebuia sau ziua in care iubita lui nu si-a primit rochia mult visata.

Nu iti doresc asta! Imi doresc doar sa cred ca poate ai invatat ceva, ca poate ai realizat ceva, ca poate realizezi ce ai facut: sa stii ca iti meritam scuzele cu varf si indesat, in public si in particular!!!

Ca sa inchei intr-o maniera ceva mai placuta acest subiect care inca imi cauzeaza ulceratii intestinale, o sa va povestesc ce am patit in continuare cu costumul “blestemat” (sa ii zic asa).

Am fost la cateva croitorii “de cartier” si am realizat ca lumea nu prea mai face costume si, cel mai important, nu le reface dupa altii.

Tot prietenul care il recomandase pe domnul Balan (croitorasul cel viteaz), mi-a recomandat-o si pe Anca Popescu care nu mi-a dat sperante, insa care mi-a promis ca incearca. Intamplator il stia si ea pe croitorasul meu cel viteaz, ca doar lumea e mica!

Si aproximativ dupa o luna, tinand cont ca au fost si sarbatorile de iarna, am reusit sa am propriul costum de nunta in dulap. A iesit bine, sunt multumit, ma bucura nespus faptul ca nu am pierdut si materialul si ideea, iar acum astept cu nerabdare si oarecare curiozitate evenimentul la care il voi purta.

costum

Ii multumesc Ancai pentru munca depusa (poza de mai sus e luata de pe contul ei) si sper ca astfel de experiente sa ramana de domeniul trecutului si pentru mine si pentru voi!

Fii bun, e prea simplu sa fii nesimtit!