Este foarte dificil sa fii un bun parinte. Dar trebuie sa inveti din mers!

Cand in jurul tau tot mai multi prieteni au copii, realizezi cat de greu este sa fii parinte. Cu atat mai mult unul BUN.

Dragostea nu trebuie confundata cu slabiciunea.

Ma gandesc la asta de fiecare data cand vad cum copiii isi “manipuleaza” parintii. Cand ii aud cum tipa inexplicabil in zone publice si asa mai departe.

Pentru a fi “liniste si pace” alegem sa ii facem toate “poftele” copilului nostru. Si astfel, la fel ca si in cazurile cresterii si educarii unui caine (pentru ca aici am ceva experienta), se pot intoarce impotriva parintilor.

Trebuie sa stim sa separam dragostea de capricii

Inca de mici copiii se dovedesc a fi buni “agenti de vanzari”. Sunt experti in arta negocierii. Atunci cand ti-au descoperit si “slabiciunea”, nu vei mai avea nicio sansa in fata lor.

Se vor da cu fundul de pamant, vor plange, vor tipa, se vor supara. Vor face orice e posibil pentru a-si indeplini scopul.

Scop care odata indeplinit, va duce parintele intr-un cerc vicios, din care nu va mai scapa cu usurinta.

De obicei aceste pofte ale copiilor sunt spre lucruri nesanatoase: mancare, jucarii, tehnologie.

Trebuie sa invatam copilul ca parintele este cel care stabileste si impune limitele, pe care el trebuie sa le respecte.

Un bun parinte este cel care stie sa spuna NU

Limitand copilul nu-i ingradim viitorul, ci ii oferim cercul de protectie necesar pentru a se forma cat mai bine.
Copilul nu se va simti sufocat in acel cerc, ci protejat.

NU trebuie sa insemne siguranta pentru copil. Nu ai voie pentru ca eu, parintele, stiu ce e bine pentru tine. Nu tu.

Trebuie sa invatam copiii sa fie multumiti cu ceea ce noi le oferim si sa stie ca rasplata nu este la fiecare “pas”.

Ii vom ajuta sa fie ancorati in realitate, sa-si doreasca mai mult si sa obtina prin propriile forte. Nu prin manipulare fizica sau psihica.

sursa imaginii: https://bit.ly/2JTWyG0