Esti dezamagit de cei din jur? Ce faci in acest sens?

Cat de des esti dezamagit de oameni? Suficient de des incat sa faci ceva? Sau pur si simplu lasi toate asa cum au fost si sunt?

Nu sunt o fire sociala. Nu stiu carui fapt datorez acest lucru: educatiei, mediului, caracterului. Cert este ca am putini prieteni, chiar foarte putini.

Nu simt nici nevoia de socializare. Merg pe principiul: daca nu ai nimic inteligent de spus, mai bine taci. Sau daca nu ai nimic bun de spus, mai bine taci.

Incerc sa-mi vad de viata mea. Nu ma bag in viata altora, nu incerc sa influentez, sa schimb sau altceva.

Despre oameni

Dar daca cineva imi e prieten, apropiat, incerc sa fiu asa cum mi-ar placea sa fie lumea cu mine. Acolo, atent, saritor.

Si marea mea problema este ca nu e niciodata bine, suficient. Nu astept sa fie la fel reactia celor din jur, pentru ca suntem diferiti si este normal.

Incerc insa sa inteleg de ce lumea daca te porti bine, are tendinta de a face rau. E ca si cum aceasta inclinare spre bine e luata a fi slabiciune.

Cel mai greu lucru este de fapt sa alegi sa fii un om bun, pozitiv. Pentru ca cel mai usor este sa facem rau, sa fim negativi.

Cat de dezamagit sunt

De ce ceva ce este atat de greu e considerat a fi slabiciune. Consider ca adevaratele caractere sunt construite de catre cei care dau dovada de bunatate. Este cel mai greu lucru posibil.

Si ca sa revin la problema mea initiala, sunt dezamagit des de cei din jur. Atat de des incat atunci cand vad un act de bunatate ma sperie.

M-am obisnuit sa fiu inconjurat de falsitate, rautate, invidie, iar atunci cand vad altceva ma socheaza.

Tu cat de dezamagit esti de catre cei din jurul tau? Faci ceva in acest sens? Eu nu!