Limba noastra-i o comoara, pentru vecie pierduta!!!

Limba romana este in continua schimbare. Si stiu ca nu sunt eu in masura sa ii judec pe altii.

Dar totusi, imi permit sa-mi exprim frustrarile, macar din cand in cand. In scris si fara sa “ranesc” orgoliul celor vizati.

Sunt de moda veche. Inca mai citesc bloguri. Ale putinilor care mai scriu. De regula barbati, pentru ca femeile au cam abandonat acest domeniu.

Fara sa fiu misogin, sa nu ma intelegeti gresit. Femeile care scriau bine fie au plecat din tara si nu mai au timp, fie au ales alta meserie. O femeie oricum face mult mai multe lucruri, in comparatie cu un barbat, asa ca e de inteles.

Limba romana isi pierde din followers

Asadar, citesc din cand in cand blogurile putinilor barbati care mai scriu.

Si mor cand aud de la persoane de la care am pretentia sa stie sa scrie “pun meniul pe engleza”. Pe bune?!

Il pui peste engleza sau cum? Nu prea inteleg!

Nu am nimic daca e o greseala. Oboseala, lipsa timpului sa-ti recitesti articolul. Se intampla, cu totii gresim. Cand insa exprimarea apare in repetate randuri (cred ca de vreo trei ori) in articol, atunci clar nu este o greseala.

Sa gresesti e omeneste, dar nu in mod repetat

Persoana respectiva foloseste exprimari de acest gen. Si din nou, repet, nu e o greseala enorma, cine sunt eu sa judec.

Dar tu esti o persoana citita de mii de persoane. Primesti bani pentru articolele pe care le scrii, pentru ca de regula promovezi ceva.

Mai mult chiar, esti formator de opinie. Daca de la o astfel de persoana nu pot avea pretentii, atunci de la cine? De la mine? Care nu am decat cate un cititor ajuns din greseala?

Trebuie sa incepem sa avem pretentii ca fiecare sa isi faca meseria cat mai bine. Nu stii, te corectezi. Inveti, evoluezi.

Oare sa-i las un comentariu?