Nu toti salvatorii salveaza

Lunea este de obicei considerata cea mai “urata” zi a saptamanii, pentru ca ne “trimite” la munca.

Sugestia mea, pentru cei care-si doresc sa nu mai deteste atat de mult ziua de Luni, este sa lucreze si in weekend. In acest fel, ziua de Luni va fi una normala, o zi in care lucrezi! Ce ziceti?

In weekend am ajuns pret de cateva ore in parc (am socializat catelul) si am intalnit (ca de obicei) o multime de “salvatori” de animale. Genul ala care le iau de pe strada si le paseaza mai departe.

Salvati un animal daca considerati ca ii puteti oferi o viata mai buna!

Si eu iubesc animalele si mi-ar placea sa aiba o viata mai buna (unele au intr-adevar probleme grave). Sunt insa situatii care ma depasesc si incerc sa le las in seama celor care sunt competenti.

Daca gasesc pe strada un catel, sa zicem intr-o benzinarie, nu il iau in masina ca sa il duc acasa, sa il tin cateva zile perioada in care pun peste tot anunturi daca vrea cineva sa il adopte (pentru ca eu am deja acasa animale si nu il pot tine si pe el).

Nu e ca si cum respectiva creatura nu ar merita sau nu vreau sa fac o fapta buna, ci pur si simplu doar as “responsabiliza” alte persoane.

Daca voi lua un animal de pe strada este pentru a-l creste eu, nu pentru a-i obliga pe altii sa il creasca in locul meu. Sau cel putin asta consider eu ca e normalitatea.

Nu obligati alte persoane sa faca ceea ce voi ar trebui sa faceti!

Cunosc cateva persoane care au luat animale de pe strada si le cresc, ii respect pentru asta! Dar cei mai multi sunt cei care gasesc un animal si incearca sa il “paseze” altora. Asta nu te transforma intr-un salvator!

Cea mai tragico-comica intamplare, motivul pentru care am decis sa scriu despre acest subiect, este cea a unei vecine care a “salvat” un catel.

In ultima saptamana se plimba un caine prin cartier, avea in jur de un an. Era obisnuit cu oamenii (nu era agresiv) si avea blanita curata, probabil fugise dintr-o curte. O parte din falca era muscata, dar rana era deja cicatrizata.

Placerea lui era sa se plimbe dupa cei care alergau sau dupa cei care-si plimbau cateii. Dupa mine nu venea, am observat ca nu era interesat de cainii de sex masculin, doar de femele.

Nu fiecare salvator si salveaza!

Observ pe grup ca o vecina “saritoare”, fara animal de companie din categoria “canidae”, acuza in stanga si in dreapta ca nimeni nu-l salveaza si ca de doua zile se tot plimba pe aici “ranit”. L-a salvat ea!

L-a dus la un veterinar si l-a tinut la ea, perioada in care stapanii cainelui il cautau “disperati” in zona. Sansele ca ei sa se intalneasca cu cainele erau mai mari daca ramanea pe strada.

Din pacate nu stiu inca finalul povestii. Nu am mai vazut nici cainele, nici stapanii.

In speranta ca totul s-a finalizat cu bine, va recomand sa va ganditi de doua ori atunci cand vreti sa salvati animale doar de dragul de a primi “atentie” din partea celor din jur!

sursa imaginii: http://bit.ly/2exOv0s