O reclama inteligenta

Sunt de acord cu evolutia si mi-ar placea sa pot tine “pasul” cu ea. Ce ne facem insa atunci cand luam “prea in serios” tot ceea ce se intampla in jurul nostru?!

Ca sa va explic, pe scurt, care este “problema” mea, ar trebui sa recititi Tu cat timp esti offline?. Atunci va scriam despre o campanie extrem de buna, din punctul meu de vedere, cu un mesaj educational exceptional. Astazi, tot despre una in stilul respectiv.

Viitorul este al tehnologiei si cred ca suntem cu totii de acord cu aceasta afirmatie. E normal sa stim sa folosim tot ce e nou, e normal sa vrem tot mai mult.

Este insa anormal, tot din punctul meu de vedere, sa uitam sa fim oameni. Pentru ca, mai presus de toate, caracterul uman este cel care primeaza.

Putem trai solitari, dar la un moment dat acest lucru nu ar mai fi ceea ce ne dorim. E exact ca si in procesul de evolutie: am ajuns ceea ce suntem azi pentru ca nu ne-am dorit sa fim singuri.

Inteleg importanta si apreciez evolutia retelelor de socializare. Acestea ajuta atat pe plan personal, cat si profesional. Exista insa cateva “fenomene”, daca le-am putea numi asa, care se nasc din dorinta de a fi in “ton cu lumea”.

Nu vreau sa-mi exprim punctul de vedere asupra persoanelor care sunt “atinse” de aceste “fenomene”. Vreau doar sa subliniez faptul ca uneori se merge prea departe, se duce totul la extrem.

Sunt oarecum un fan Ikea. Poate si pentru ca sunt in targhetul lor: nu am suficient de multi bani sa fiu “cool”, insa imi place tot ce “se poarta”. Iar astazi am vazut pentru prima data geniala reclama lansata de acestia la sfarsitul lunii iulie.

Mesajul este scurt si la obiect: “It’s a meal. Not a competition” (ceva in genul: este doar o masa, relaxeaza-te). Cred ca mai multe nu puteau spune nici daca scriau 10 pagini de eseu.

Cu totii mancam, bem, dormim, ne distram, calatorim …  traim! Cu totii avem prieteni pe care ii vrem aproape in fiecare moment important al vietii. Cu totii avem momente de beatitudine, de revelatie sau de tristete. Ar fi frumos sa nu le mai impartasim chiar asa, cu toata lumea.

Eu nu am inteles niciodata de unde vine dorinta asta umana de a fi in centrul atentiei. Si de aceasta data nu e prezenta doar la romanasii mei, dragi si scumpi si iubiti. E prezenta la nivel mondial.

De ce ne dorim tot timpul sa fim apreciati? De ce ne dorim sa impresionam? De ce nu avem incredere in  noi (ca doar pana la urma cam despre asta este vorba!)?

In fine, pentru ca “vorba multa este saracia omului”, sunt sigur ca ati inteles punctul meu de vedere. Va doresc o zi productiva, cat a mai ramas din ea!