Putem consuma aur, dar oare merita?

Un restaurant cu specific italienesc a postat imaginea unui preparat culinar (ceva ce parea o salata cu prosciutto si oua de prepelita) care avea urmatoarea descriere:

“Aurul comestibil purifica organismul, il revigoreaza si ii incetineste imbatranirea. Consumul constant imbunatateste memoria si activitatea intelectuala, reduce stresul si induce starea de calm.”

Mi-am amintit ca in urma cu doi ani am vrut sa-i cumpar prietenului meu cel mai bun o bautura (aveam de ales intre sampanie sau vodka) care avea particule de aur in ea. Nu eram hotarat daca bautura respectiva isi merita pretul, parca era in jur de 100 euro, si am renuntat la idee.

Astazi am realizat ca nu stiu prea multe despre aceasta “delicatesa” si am decis sa ma documentez!

Ce este aurul comestibil?

Aurul comestibil este aurul pur, cel care poate fi digerat, trebuie sa aiba minim 22 karate. Nu are gust, iar din punct de vedere chimic nu reactioneaza cu alte elemente sau substante (ceea ce este foarte bine pentru ca trece prin corp fara sa “afecteze”).

Aurul comestibil, la fel ca si argintul comestibil, este considerat aditiv alimentar si se regaseste sub forma de foite, fulgi sau praf, cu codul E175.

Se pare ca acest aditiv alimentar este folosit inca din antichitate, evul mediu. Egiptenii (si alte popoare: chinezii, japonezii, indienii, italienii) se rasfatau consumand fructe poleite cu foite fine de aur sau diferite dulciuri.

Aurul comestibil este un aditiv alimentar

Fiind un metal valoros (ferit de coroziune si oxidare), nobil am putea spune, aurul a fost inca din cele mai vechi timpuri apreciat pentru proprietatile sale (unii le credeau “magice”).

Pentru ca era atat de important, cei care il consumau in trecut credeau cu tarie ca are proprietati vindecatoare, chiar si ca stopeaza procesul de imbatranire.

Pe masura ce lumea a “evoluat”, cei care consumau aur si-au dat seama ca proprietatile curative sau preventive erau aproape nule si au continuat sa foloseasca aur in alimentatie doar ca o forma de a-si demonstra bogatia.

A devenit aurul comestibil un moft?

Asadar, astazi, noi, mintile luminate, folosim aurul comestibil doar pentru ca este ceva scump, rar, la ocazii speciale, un fel de snobism (am putea spune).

Ii inteleg pe cei din industria alimentara care incearca sa-si atraga clientii oferindu-le ceva de doar “zeii consumau”. Cine nu isi doreste sa fie mai inteligent, mai calm si cu cativa ani mai tanar? Daca ar fi asa as vrea si eu 2 portii de aur comestibil cu de toate, la pachet!

Oare cei care fac alergie atunci cand poarta aur il pot consuma?

sursa imaginii: http://bit.ly/2lCRjMm