Riscurile pe care ni le asumam

Destul de multe persoane, dintre cele pe care le cunosc, au ajuns sa fie speriate in ultimii ani de calatoriile in alte tari. Lucru perfect adevarat!

Am ajuns sa ne fie frica sa plecam in concediu sau intr-o calatorie in interes de serviciu. Atentatele reusesc sa ne sperie, astfel incat renuntam sa facem lucrurile pe care ni le dorim sau care sunt necesare.

Scriam ieri despre acel nebun care a ajuns sa omoare circa 59 de oameni si sa raneasca mai bine de 500, doar pentru ca a putut, doar pentru ca “asa e la americani”.

Asta e un caz izolat si nu are legatura cu atentatele. Astfel de oameni pot exista oriunde si oricand, au existat si vor exista chiar si peste 50 de ani.

Nu stiu cat la suta din toata “nebunia” asta este politica si ce inseamna necesitatea de a crea “panica”, dar noi nu putem schimba nimic.

Riscurile pe care ni le asumam!

In ultimii ani, de cand au inceput sa fie la moda atentatele, nu prea mai calatoresc cu avionul. Nu pentru ca imi este frica, ci pentru ca am un caine si nu mai avem concedii decat in zonele in care putem merge cu masina.

De Anul Nou, anul trecut, am fost in Viena, cu masina. Am fost la un concert, in jur de 200 de persoane. Destul de multa lume ne spunea sa evitam spatiile aglomerate, pietele, pentru ca inainte fusesera cateva atentate in Berlin si exista un oarecare risc.

La inceput, cand am intrat in sala de concert (care de fapt era un palat mai mic), am avut oarecare emotii. Insa existand securitate, plus faptul ca nu oricine cumpara bilet la un astfel de concert, am stat linistiti.

Am evitat totusi Piata de Craciun din fata Primariei si zonele aglomerate pentru ca … vrem sa traim.

Soarta sau ghinionul sau karma sau cum vrem sa o numim exista. Ceea ce nu trebuie sa uitam noi este ca “Paza buna trece primejdia rea”.

sursa imaginii: http://bit.ly/2hIyrxN