Sa fii parinte este ceva ce nu e demn de fiecare om

Astazi va fi din nou despre frumoasa titulatura de parinte. Una pe care putine persoane o merita, din pacate.

Auzim de multe ori sintagma “iti lipsesc cei 7 ani de acasa”. Adica nu esti bine educat, in sensul nesimtit, fara scrupule.

Doar gandindu-ne la asta si realizam importanta parintelui in formarea caracterului. Tot ceea ce faci, zici, schitezi, modul in care reactionezi, totul va influenta viata copilului tau.

Daca esti genul de parinte care nu-ti doresti totul pentru copilul tau, ar trebui sa mergi benevol la un spital si sa ceri castrare/sterilizare.

Sa fii parinte implica munca si implicare

Trebuie sa iti doresti ca tot centrul universului tau, copilul, sa aiba mai multe, sa stie si sa faca mult mai multe in comparatie cu tine.

Este sansa ta de a trai mai bine prin viata copilului tau. Vei reusi sa nu mai repeti greselile pe care le-ai vazut in copilaria ta. Vei stii spre ce vrei sa il ghidezi.

Problema este ca foarte multi parinti in continuare gresesc. Enorm. Atat de mult incat si generatiile actuale sunt distruse de copilarie.

Acum gresim pentru ca nu mai avem timp, nu ne mai implicam. Desi avem la dispozitie tot ce trebuie sa stim ca sa facem ceea ce trebuie, alegem altceva.

Nu fiecare om ar trebui sa fie parinte

Suntem bombardati de informatii si uneori ne este greu sa o alegem pe cea corecta. Suntem si privati de timp pentru ca avem mult mai multe de facut.

Cu toate ca viata s-a simplificat ca si efort fizic, exista atat de multe alte distrageri incat ajungem sa fim in continuare limitati de timp.

Sa fii parinte nu e usor. Nu a fost si nu va fi. Daca iti pasa si te implici, va iesi ceva frumos. Nu neaparat perfect, pentru ca nu exista asa ceva.

In continuare consider ca pentru a fi parinte ar trebui ca fiecare persoana implicata sa sustina un test psihologic. Sa meriti sa castigi aceasta titulatura.