Satul in Ardeal versus cel din Oltenia

Crescut fiind in Oltenia am fost invatat ca “viata e grea”, ca “nu avem”, ca “nu ne ajuta si pe noi cineva”. Am auzit de foarte multe ori expresia “cand cresti mare ne ajuti si pe noi” sau “eu nu mi-am luat o pereche de ciorapi ca sa faci tu meditatii”.

Am considerat ca asta e normalitatea, ca asta inseamna o familie. Cu timpul, am descoperit ca nu toti copiii au crescut la fel, ca este loc si “de mai bine”.

Trecutul nu il putem schimba. Cu foarte mare greutate putem schimba influentele lui in prezent.

Astazi voiam sa scriu despre saracie, despre cum este vazuta ea in diferite zone din tara. O sa ma raportez strict la doua sate pe care le cunosc foarte bine: cel in care am copilarit eu si cel in care a copilarit prietena mea.

La noi, in Oltenia, satul este si resedinta comunala si este foarte mare (in jur de 4000 locuitori). Solurile sunt foarte bune, aproape orice se face fara prea multa munca. Clima este favorabila, taranii reusind foarte usor sa obtina aproape orice isi doresc de la “mama natura”.

Aproape fiecare om din sat are suficient teren incat sa isi puna cereale si legume pentru propriul consum, iar viile cresc ca si “buruienile”.

Cu toate acestea, oamenii sunt saraci, casele arata foarte rau, nu sunt ingrijite.

In Ardeal, intr-un sat care ar putea fi confundat cu usurinta cu un catun (circa 100 locuitori), situatia este cu totul alta. Cu toate ca nu au cea mai “prielnica” clima si nici cele mai roditoare soluri, ardelenii stiu sa munceasca de dimineata pana seara pentru a obtine cele mai multe avantaje de la “mama natura”.

Stiu cum sa isi planteze pomii fructiferi, stiu sa isi creasca si ingrijeasca animalele, isi stiu cultiva legumele si incearca chiar si cu cerealele. Casele sunt ingrijite, arata bine, au chiar si baie in casa cei mai multi.

Chiar daca satul este mic nu vezi lumea stand la poarta toata ziua, in comparatie cu Oltenia unde toata ziua birturile si bancile din fata caselor sunt pline.

Cel mai sarac om din satul ardelenesc, alcoolicul, are totusi casa cu un etaj, destul de bine ingrijita. Lumea este altfel.

Oamenii stiu deja ca viata e grea, dar nu se plang. Incearca sa munceasca mai mult ca sa aiba mai multe. Isi cresc copiii invatandu-i ca ei sunt cel mai de pret lucru al lor, ajutandu-i sa se dezvolte si sa plece de acolo spre o viata mai buna. Nu au pretentia ca apoi copiii sa ii intretina pe ei.

E o cu totul alta mentalitate. Sunt exceptii peste tot, sunt constient de asta, dar per total, in satele din Ardeal exista o alta mentalitate in comparatie cu cele din Oltenia. Una mai buna as spune eu!

Or fi invatat ei ceva de la atatia ani de dominatie maghiara!?

sursa imaginii: http://bit.ly/2lwtPaa