Taxa de habitat si nebunia iscata in jurul acesteia. Si eu poluez!

Mare “galagie” printre vecini dupa noua modificare cu taxa de habitat, parca asa ii zice. Adica banii pe care ii platim ca sa vina cineva sa ne ridice gunoiul.

Inainte plateam un contract unei firme particulare, fiind un complex de 11 blocuri. Acum trebuie sa-i platim primariei si implicit firmei “partenere”.

Firma privata venea la ore normale, era silentioasa … bla, bla. Firma primariei vine cand are chef, e galagioasa. Intr-o zi au stat tomberoanele pana dupa-masa afara, pentru ca ei nu au venit. Ceea ce nu e deloc normal.

Apoi vecinii au inceput sa-i filmeze. Ca degeaba sortam noi gunoiul daca ei il taseaza pe tot si il arunca la groapa de gunoi. Cei de la firma respectiva trimit un video in care recicleaza de fapt.

Taxa de habitat: o noua manevra!

Pe scurt, mare taraboi: noi nu suntem fraieri, ei ne sunt bagati pe gat … Ana are mere si sunt fara viermi. Or fi oare injectate?

Despre reciclat. E normal sa se promoveze asta si poate chiar si noi sa facem ceva in acest sens. Asta e parerea mea si incerc, pe cat posibil, sa-mi duc plasticul la plastic, sticla la sticla si cartonul la carton.

Dar cam atat, nu mai mult. Nu am inceput sa-mi spal recipientele si sa sortez plasticul pe categorii. Pentru ca … nu am timp si e deja prea mult pentru mine.

Pentru cei ingrijorati cu adevarat am si masina Diesel si … cateva perechi de adidasi din piele. Stiu … nu salvez planeta si sunt si pro uciderii animalelor. Vai de mine.

Alege sa gandesti logic si sa fii echilibrat!

Haideti sa fim putin realisti sau ancorati in realitate.

Marii poluatori ai planetei nu suntem cei care conducem masini Diesel, ci industria (fara de care nu putem trai), navele, avioanele … nu neaparat masinile.  Cu toate astea voi avea candva Tesla.

Faptul ca iti achizitionezi adidasi din piele nu inseamna ca ai omorat un animal. Oricum crestem animale pentru a le consuma, pentru ca … daca am fi ramas ierbivori nu ne-am fi dezvoltat.

Incercati sa pastrati un echilibru in viata voastra, fara sa treceti dintr-o extrema in alta. Asta e cheia unei vieti linistite!