Tot despre depresie: nu cred ca pot epuiza un astfel de subiect

Scriam despre depresie zilele trecute, dar si despre faptul ca la noi in tara “fenomenul” este inca la inceput.

Avem cei mai putini depresivi cronici si asa cum scriam si atunci, imi pare greu de crezut. De ce zic asta?

Pentru ca, din punctul meu de vedere, depresia nu e diagnosticata in tara noastra. Sunt mult mai multi depresivi cronici, asa vad eu lucrurile.

E adevarat ca depresia este o boala asociata mai mult cu o categorie de oameni “ganditori”, sa le zicem.

Depresie: una din bolile secolului

Adica acei oameni care-si doresc ceva mai mult de la viata. Artistii, geniile, intelectualii, si asa mai departe. Iar la noi aceasta “patura” este destul de restransa.

Nu cred ca un asistat social stie ce e depresia. A inlocuit-o cu ura, alcool, este limitat sau are o educatie precara.

Iar cei care sufera de depresie fie considera ca sunt asa “din cauza vietii”, fie nu realizeaza ceea ce au.

Este greu sa mergi la un psiholog sau psihiatru, pentru ca … esti nebun. Si mai greu este sa discuti cu familia, pentru ca … “si noua ne e greu”, “ce te plangi atat”.

Ce poti face?

Ajungi intr-o bucla din care nu mai poti iesi. Incerci sa te convingi ca totul e in capul tau, ca viata e si frumoasa.

Este dificil sa incerci sa-ti impui sa fii din nou fericit, cand propriul tau corp este bolnav. Depresia este o boala grea si doar prin autosugestie este posibil sa nu reusim sa o tratam.

De cele mai multe ori avem nevoie de mult mai mult decat “va fi bine” sau “trec toate de la sine”.

Cel mai important sfat: incercati sa nu asociati alcoolul, drogurile sau alte substante menite sa ne induca fericirea, cu depresia. De cele mai multe ori aceasta combinatie magica duce la sinucidere.