Vizitele la bunici sunt tot timpul dificile, intr-un fel sau altul

Cred ca de fiecare data cand merg la bunicii lui M. realizez ca viata e dificila, ciudata si nu neaparat corecta. Este destul de greu sa fii corect si sa faci bine. Unora le reuseste, altora nu.

Crescut fiind destul de mult printre bunici, am invatat sa apreciez prezenta acestora in viata mea. Mi se pare normal ca nepotii sa fie putin rasfatati, macar atunci cand sunt copii si ar avea nevoie de asta.

Diferite tipuri de bunici

M. are 2 bunici, total diferiti, un fel de Binele si Raul din povestile pe care le auzim in copilarie. Unul e alcoolic, nesimtit, ultimul om de pe Pamant, iar celalalt “pita lui Dumnezeu”, cum se zice in Ardeal.

Cu totii avem bunici mai buni sau mai rai, bunici care ne rasfata sau nu. Nu este vina lor sau a noastra. Totul tine pana la urma de felul nostru de a fi, ca si oameni.

Bunica alaturi de care a crescut M. (sotia bunicului alcoolic) a avut o viata dificila. Cred ca nu sunt eu in masura sa-i povestesc tineretea, mai ales ca acum e prea tarziu. Nu o mai ajuta cu nimic.

Mi se pare atat de greu de crezut ca astfel de oameni reusesc sa traiasca, si inca bine. Cum sa ajungi sa ai peste 80 de ani si sa fii atat de nenorocit toata viata?! Asta nu o sa pot intelege niciodata.

De cele mai multe ori viata nu este corecta

De ce nu exista o forta suprema care pur si simplu sa-i anihileze pe acesti oameni?! Ai fost un nenorocit, ti-ai distrus viata ta si pe a celor de langa tine, “Hai, Pa!” (nu suport aceasta vorba, dar se potriveste in cazul de fata).

In concluzie, bunicul alcoolic, nenorocit, inca o duce foarte bine. In continuare distruge (mai putin ca si intensitate) vietile celor din jur.

Iar bunicul care a fost un om bun, este singur. Se bucura de fiecare vizita rara si scurta a nepotilor. Plange atunci cand acestia pleaca.

sursa imaginii: http://bit.ly/2Dd1nXP